Cum a fost 2024 (și 2023) – Partea 5

5/5

Aceasta este Partea 5 din 5.
Dacă nu știi despre ce este vorba, poți găsi celelalte părți aici:

Partea 1 din 5
Partea 2 din 5
Partea 3 din 5
Partea 4 din 5

---

Recomandări

Ceea ce recomand aici sunt lucruri sau locuri care m-au ajutat mult în ultimii doi ani sau care mi-au făcut viața mai bună sau mai frumoasă.

Dacă m-ar întreba cineva ce a avut cel mai mare impact pozitiv în ultimii doi ani, multe dintre aceste lucruri s-ar regăsi pe această listă. Ca și până acum, sunt lucruri pe care le-am testat personal, cu care nu am afiliere sau parte de sponsorizare.

---

Aplicații utile pentru organizare și dezvoltare personală

📊 Daylio – Jurnal digital

Unul dintre cele mai utile obiceiuri pe care le-am implementat pentru a fi mai self-aware. Am povestit deja pe Instagram încă de pe 1 ianuarie despre această aplicație. Daylio este un jurnal digital în care petrec în jur de 10 minute seara înainte de culcare să notez cum m-am simțit în ziua aceea. Putem nota emoțiile cu iconițe, putem scrie text, putem adăuga poze, sau un audio. Iconițele sunt complet personalizabile, putem monitoriza practic orice (inclusiv probleme de sănătate). Pe mine m-a ajutat enorm să am contact regulat cu emoțiile mele, să fiu mai conștientă de ceea ce simt, gândesc și fac, și să iau măsuri atunci când este nevoie.

Rapoartele săptămânale și lunare mă ajută să remarc rapid dacă există probleme. De exemplu, dacă aș avea mai multe zile în care m-am simțit “meh”, “bad” și “awful” (btw, și pe acestea le putem numi oricum vrem) decât zile în care m-am simțit bine, ar fi un indicator că am o problemă la care trebuie să mă uit atent și poate trebuie să cer ajutor.

Aș putea să vorbesc o zi întreagă despre toate beneficiile, dar doar testând puteți vedea ce înseamnă un astfel de obicei zilnic. Este o dovadă de self-care, iubire de sine, o practică de igienă emoțională și mindfulness, care are un efect pozitiv care se răsfrânge nu numai asupra noastră, dar și a celor din jur. Eu mi-am luat varianta premium de la început (sincer nu mai știu cum e cea gratuită), iar costul mi se pare mic în comparație cu beneficiile. Cred că este în jur de 100 de lei pe an (deci 8-9 lei pe lună).

---

🍽 Eat&Track – Planificare nutrițională simplificată

Dacă ai obiective legate de alimentație, slăbit sau creșterea masei musculare, Eat&Track este aplicația perfectă. Cu ajutorul ei mi-am făcut momentan 6 planuri alimentare zilnice pe care le repet o dată la două săptămâni. Știu în fiecare zi ce trebuie să mănânc și cât, nu îmi bat capul cu nimic. Mai ales că are și o funcție de listă de cumpărături care se generează pe baza planurilor alimentare și am nevoie doar de 5 minute pe săptămână să o pregătesc înainte să merg la cumpărături.

Dacă e ceva ce mi-a simplificat viața enorm anul trecut, este asta. Se poate folosi și gratuit, dar am preferat să plătesc pentru funcționalități și rapoarte extra. Costul este aproximativ 7 lei pe lună, ceea ce mi se pare incredibil. Am testat multe aplicații de genul acesta, inclusiv MyFitnessPal, care este mult mai scumpă, și niciuna nu se compară cu Eat&Track. Mai mult, este o aplicație făcută de români. Mi-am dorit mult să îi susțin și mă bucur că pot beneficia de un lucru de calitate.

---

🤖 ChatGPT

Aș putea să scriu un newsletter separat doar despre asta. La fel de lung. Am început să folosesc chatGPT pentru viața personală anul trecut, și îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme. Pentru că realizez acum că m-ar fi ajutat să evit foarte multe din problemele cu care m-am confruntat. Iar progresul meu în terapie ar fi fost mult mai rapid și mai clar pentru mine.

Pe lângă învățare, putem avea deja conversații complexe, în care să ne ajute să ne clarificăm gândurile prin dialog sau să luăm decizii. Putem să probăm decizii ca într-o cabină de probă în care încercăm mai multe haine înainte să ne hotărâm pe care o alegem. Putem să îi scriem oricând ceea ce simțim (exact cum am face la psiholog) și în câteva schimburi de replici să avem mai multă claritate. Îl putem folosi în acest mod chiar și ca journaling zilnic la final de zi, pentru a ne procesa ziua, doar că în mod interactiv, care este mult mai eficient decât un journaling simplu, la care nu ne răspunde nimeni.

Dincolo de asta, ChatGPT este revoluționar mai ales pentru că ne-a deschis poarta spre o cu totul altă dimensiune, pentru că poate să proceseze volume mari de date într-un timp extrem de scurt, ceea ce, în anumite cazuri, niciun alt program gratuit sau om nu ar putea face, nici măcar într-un timp mai lung.

Cel mai impresionant experiment pentru mine: după ce am citit acest articol, i-am dat toate intrările mele din 2024 din jurnalul Daylio și i-am cerut să-mi facă o analiză detaliată, să îmi arate tiparele și lecțiile, ce blindspots și credințe limitative am, ce mecanisme de coping am folosit, șamd. Noi singuri nu putem identifica toate aceste lucruri, și nici un terapeut nu are acces la tot ce e în capul nostru. Rezultatul a fost uimitor (aici am folosit DeepSeek, pentru că chatGPT nu poate face analize complexe decât în varianta cu plată).

Uneori îl întreb și lucruri pe care deja le știu (sau cred că le știu), pentru că vreau să văd cum le formulează, dacă e corect sau nu, dacă aveam lacune, și să integrez mai bine noțiunile.

Las mai jos câteva conversații pe care le-am avut cu chatGPT, cu mențiunea că majoritatea au greutate. Nu sunt conversații, ci surse de învățare. Și le las aici cu două scopuri. Unul de a arăta celor ce nu au folosit niciodată chatGPT ce poate să facă, și al doilea de a oferi mai mult celor interesați să aprofundeze noțiunile teoretice pe care le-am inclus în newsletter. Însă nu sunt de citit toate în aceeași zi, ci în porții mici, pentru ca informația să poată fi procesată.

Câteva din conversațiile pe care le-am avut cu ChatGPT:

De ce mă auto-sabotez?
De ce ne certăm între noi?
Ce este iubirea universală?
Cum știu cât de matur emoțional sunt?
De ce unii dintre noi vorbesc mult și întrerup?
Cum am decriptat suferința umană în doar 5 minute?
Ce este overthinking și legătura cu disonanța cognitivă?
Cum știu dacă am justificări reale sau doar îmi găsesc scuze?
Caz real: ce-aș fi vrut să-mi fi spus psihologul la care am mers în 2019?
Cum știi dacă suferi de stres cronic? Cum măsori? – o întrebare foarte bună pe care am primit-o după newslletter-ul pe care l-am trimis în noiembrie.

Cărți, YouTube și muzică

📖 „Când corpul spune nu” – Gabor Maté

O carte esențială despre legătura dintre emoții și sănătatea fizică, în care aflăm despre modul în care stresul și reprimarea emoțiilor contribuie la boală. Gabor Maté este unul dintre experții în psihologie pe care îi urmăresc de mulți ani, și care mă inspiră prin căldura și înțelepciunea cu care explică lucrurile.

🎥 Simple Happy Zen

Nu prea mă uit pe youtube, dar canalul acesta este minunat. Este deținut de Vera, o fată din Olanda care vorbește despre minimalism, decluttering, slow living, self-care și intentional living. Mi se pare incredibil că suntem aproape identice. Este versiunea mea olandeză la experiența de viață, personalitate, caracter, felul în care gândește, principiile și valorile pe care le are. Și mi se pare uimitor cum o persoană străină de pe internet mă poate ajuta atât de mult precum o face ea, cât și o mulțime de alți oameni.

🎶 Gregory Alan Isakov with the Colorado Symphony

Am recomandat deja pe instagram acest album, dar îl includ și aici, just in case. Nu puteam să nu vă recomand și niște muzică frumoasă. Este un album din 2016, și îl am pe repeat în mașină din Decembrie. Încerc să recuperez cei 9 ani în care nu mi-a ajuns la urechi.

---

Diverse

📱 Reeloq – Suport pentru telefon în drumeții

Dacă aveți un telefon mai mare și nu aveți unde să-l țineți la îndemână când mergeți pe munte, vă recomand Reeloq. M-am chinuit luni de zile să găsesc un dispozitiv să îmi prind telefonul cumva pe rucsac, dar nu găseam nimic ok decât pentru telefoane Iphone. Am un telefon Samsung destul de mare și fac poze des, așa că am nevoie să îl am mereu la îndemână. A costat ceva, dar am reușit în sfârșit să rezolv problema, chiar dacă l-am montat diferit față de cum recomandă ei. Și e și super safe acum, nu am cum să scap telefonul în vreo prăpastie sau ceva (ceva ce nu m-aș fi mirat dacă s-ar fi întâmplat).

---

♻️ Ecoptimist – Magazin eco din Cluj

Un magazin din Cluj de unde îmi comand produse de igienă, cosmetice și curățenie eco-friendly, cruelty-free și fără plastic. Recomand din toată inima.

---

Recomandări locale (Sibiu & împrejurimi)

Dacă veniți cumva în Sibiu, vă recomand top 3 locurile mele preferate:

☕ Arhiva de cafea și ceai

O ceainărie micuță, deosebită, unde găsești ceaiuri de calitate la vrac, precum și alte surprize. Recomand „Orange Cookies”, preferatul meu.

🍽 Ouă și Unt

Un local de brunch extraordinar, condus de un cuplu de oameni minunați - Alexandra și Octavian. Neapărat să le faceți o vizită, nu o să regretați.

🏡 Portal Village

De fiecare dată când ajung aici mi se pare că înțeleg de înseamnă magia. Este un loc de cazare + restaurant dintr-un sat din Mărginimea Sibiului, pe un deal unde pacea și tihna sunt prezente în orice detaliu. Vă recomand să îi faceți o vizită, chiar și doar pentru a arunca o privire sau pentru a lua masa sau a încerca un desert (au un brownie la care mă gândesc cel puțin o dată pe lună, atât de bun este). Aici se țin și evenimente foarte frumoase (le găsiți pe facebook) care sunt menite să ne aducă mai aproape de natură și de noi înșine.

Terapie

Am lăsat în mod special terapia pentru final, pentru că nu e ceva ce m-am gândit de la început să includ aici, dar m-am gândit că secțiunea aceasta ar fi de ajutor pentru cei ce vor să înceapă dar nu știu de unde.

Când simțim că avem probleme este dificil să ne descurcăm pe cont propriu. Consider că, pentru mulți dintre noi, există limitări considerabile în ceea ce privește progresul pe care îl putem face dacă nu apelăm la un psiholog sau un coach.

Din 2015 până acum, încercând să găsesc soluții la problemele cu care mă confruntam, m-am așezat pe 2 fotolii și 3 canapele, care mai de care mai confortabile sau inconfortabile, în procese mai lungi sau mai scurte. Și pot spune că unele experiențe au fost destul de confuze pentru mine.

Am încercat în ultimii doi ani să înțeleg mai bine acest domeniu, precum și motivele pentru care am simțit că nu făcusem progresele pe care mi le-aș fi dorit. Aceasta sunt concluziile pe care le-am tras eu:

• Ca în orice meserie, există profesioniști buni și profesioniști mai puțini buni. Există terapeuți/psihologi care fie nu sunt suficient de bine pregătiți, fie nu au stofă pentru meseria aceasta, fie nu au suficientă experiență. Cu unii pur și simplu nu avem chimie. Unii nu explică mai deloc, alții explică folosind un vocabular străin și o logică diferită de a noastră. În plus, psihologii sunt și ei oamenii, nu roboți, ceea ce înseamnă că nu pot fi 100% obiectivi și imparțiali. Personalitatea lor și modul în care se raportează la clienții lor este mai mult sau mai puțin influențat de propriile convingeri, traume și experiențe, ceea ce ne poate încurca destul de mult. Și problema este că este extrem de dificil să ne dăm seama în timpul procesului dacă se întâmplă asta.

• Există un număr foarte mare de tipuri diferite de terapie, cu obiective diferite și care se livrează în forme diferite. Nu toate tipurile de terapie sunt bazate pe cercetare științifică, iar unele abordări sunt mai structurate decât altele. Când am realizat că nu există mult consens între aceste abordări, mi-a venit să mă duc în pădure și să urlu. Pentru cei ca mine, care au nevoie de claritate și direcție, terapiile foarte abstracte pot fi confuze și pot da senzația că progresul este lent sau inexistent.

• Uneori rămânem blocați. Uneori ne ținem singuri blocați în terapii care se întind pe ani de zile fără progrese notabile – fie pentru că nu ne dăm seama că terapeutul pe care l-am ales nu este potrivit pentru nevoile noastre, fie pentru că abordarea lui nu ni se potrivește sau nu are experiența necesară pentru problema cu care ne confruntăm. Alteori, terapia însăși devine un mecanism de coping sau o formă de dependență, oferindu-ne iluzia că facem progres doar pentru că suntem în terapie. Și, poate cel mai frecvent, rămânem blocați pentru că nu lucrăm și pe cont propriu – iar fără acest efort suplimentar, progresul rămâne limitat.

  
  50 de minute pe săptămână este un timp extrem de scurt să putem exprima tot ce am avea nevoie, și să și asimilăm toate informațiile teoretice necesare pentru ca procesul să aibă sens. Unele conștientizări vin la noi cu ușurință în timpul ședințelor, și mai ales între ele, dar pentru unele, și mai ales pentru schimbare, trebuie să muncim un pic mai mult pe cont propriu, atât studiind, cât și cu pixul pe hârtie.
  
  Dar mă gândesc cu teamă că uneori s-ar putea să rămânem blocați în proces nu neapărat din vina noastră. Mi-e teamă că există (sper că mă înșel) și situații în care unii psihologi prelungesc în mod nenecesar procesele de terapie, pentru că ei trăiesc din ședințe cu oameni care vin să ceară ajutor.

• Unele procese terapeutice se opresc într-un stadiu sau altul, cel mai frecvent de conștientizare sau de doliu. Adică înainte să înceapă procesul propriu-zis al acceptării și schimbării. Fie credem că ne-am terminat treaba sau simțim că e prea dureros, fie terapeutul nu mai are competența necesară pentru a-l duce mai departe spre schimbare, fie ne dăm seama că nu este potrivit pentru noi și apoi nu mai avem putere să căutăm un altul și să o luăm de la capăt.

Cu toate acestea, știu că terapia chiar poate ajuta, în unele cazuri chiar salvează vieți. Și știu că există și terapeuți foarte buni. Iar dacă îi alegem cu atenție, în funcție de nevoile noastre, și muncim și pe cont propriu, putem face progrese reale.

Un terapeut experimentat poate observa relativ repede anumite tipare disfuncționale care ne țin blocați într-o problemă. De exemplu, putem fi într-un stadiu de “negare” la job și să folosim raționalizarea ca mecanism de apărare, sau să fim în faza de “negociere” într-o relație și să ne auto-blamăm. Sau, în raport cu copilăria, putem fi în stadiul de “furie” și să folosim blamarea ca să evităm să ne asumăm responsabilitatea asupra propriei vieți.

Dacă un terapeut ne spune aceste lucruri chiar de la început iar noi nu avem capacitatea necesară să înțelegem încă, putem intra în negare sau defensivă. În plus, diagnosticarea nu înseamnă rezolvarea problemei. Terapia nu funcționează ca un tratament medical simplu, unde primești un diagnostic, urmezi o rețetă și problema dispare. Este un proces de explorare și schimbare profundă, care necesită efort din partea ambelor părți.

Cu toate acestea, ca să putem face progrese, trebuie să știm ce ni se potrivește.

Există terapii care nu se concentrează întotdeauna pe soluții imediate și schimbări comportamentale rapide (de exemplu anumite terapii psihodinamice și umaniste):

• Psihanaliza și terapia psihodinamică – Se axează pe explorarea inconștientului și a relațiilor de atașament, fără neapărat a impune o schimbare rapidă.

• Terapia centrată pe persoană (Carl Rogers) – Accentul cade pe acceptare și crearea unui spațiu sigur pentru explorare, fără presiunea schimbării imediate.

• Terapia existențială – Se concentrează mai mult pe sensul vieții și pe acceptarea incertitudinilor, nu neapărat pe schimbare practică.

În aceste abordări, terapeutul nu oferă întotdeauna instrumente concrete pentru schimbare, ci creează un cadru de explorare, iar schimbarea vine mai organic.

Eu am constatat că, deși sunt elemente și în aceste tipuri de terapii care mă ajută, simt că sunt atrasă mai mult de terapii mai structurate, bazate pe auto-cunoaștere, insight și schimbare comportamentală prin acțiune, de exemplu:

• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) – Se axează pe identificarea și schimbarea tiparelor de gândire și comportament disfuncționale.

• Terapia bazată pe scheme cognitive (Schema Therapy) – Ajută la identificarea și restructurarea credințelor formate în copilărie.

• Terapia bazată pe acceptare și angajament (ACT) – Pune accent pe clarificarea valorilor personale și pe asumarea schimbării.

• Coaching psihologic – Uneori, se suprapune cu terapia și este orientat spre identificarea de soluții și planuri concrete.

În final, ce am descoperit eu este că, pentru mine, un proces care combină elemente din mai multe tipuri de terapie este ceea ce simt că am nevoie. Cum văd eu un astfel de proces terapeutic:

• Ne ajută să ne cunoaștem mai bine (să devenim mai self-aware) – ne ajută să ne descopeim personalitatea, valorile, nevoile, preferințele (cine și cum suntem noi) și să ajungem la o versiune mai autentică a noastră.

• Ne ajută să ne descoperim credințele limitative și tiparele disfuncționale cognitive, emoționale și comportamentale, și de ce suntem blocați.

• Ne ajută să identificăm cum s-au format toate acele credințe, mai exact cum au fost influențate de contextul din copilărie, precum și cele din viața adultă (practic, să înțelegem DE CE-ul – de ce avem problemele pe care le avem – cel mai probabil sunt alte motive sub cele care par evidente).

• Ne ajută să trecem cu grație și maturitate prin procesele de doliu necesare, fie pentru ceva ce am pierdut în mod involuntar sau nu am avut în copilărie sau mai recent, fie pentru situația actuală în care nu ne mai simțim bine. Ne susține, astfel încât să nu trecem prin doliu singuri, pentru că, a trece prin procesul acesta (și, de fapt, procesul de maturizare emoțională), este un proces destul de scary.

• Ne ajută să evaluăm în mod realist și obiectiv realitatea actuală și să o acceptăm, așa cum este ea. Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci, din contră, înseamnă să realizăm că este diferită de ceea ce ne dorim.

• Ne ajută să articulăm mai bine problema / problemele cu care ne confruntăm având o cunoaștere și o înțelegere mai bună asupra noastră și a contextului.

• Ne ajută să ne clarificăm obiectivele; unde vrem să ajungem și cum vrem să arate viața pe care ne-o dorim.

• Ne ajută să devenim pregătiți pentru schimbare. Ne ajută să diferențiem mai bine între ceea ce putem schimba și ceea ce nu este în controlul nostru, și să ne deblocăm. Conștientizarea și doliul nu sunt suficiente pentru a ne rezolva problema. Trebuie să ajungem să fim pregătiți să ne schimbăm, să învățăm noi moduri de a gândi și de a acționa. Este foarte ușor să rămânem blocați în acest stadiu, pentru că un astfel de proces de schimbare și învățare necesită muncă activă. Progresul real vine din ceea ce schimbăm noi înșine. Și, fără a face lucrurile diferit, nu vom avea niciodată rezultate diferite.

• Ne ajută să apreciem mai bine compatibilitatea pe care o avem cu contextele în care suntem (job, carieră, relație, casă, oraș, etc) și dacă ea este suficientă pentru a trăi sănătos și armonios.

• Ne ajută să răspundem la întrebarea: ca să obțin rezultatul pe care mi-l doresc, ce trebuie să schimb? Trebuie să schimb ceva la mine (cum gândesc, cum mă comport) sau trebuie să schimb contextul în care sunt? Și apoi să realizăm că de fapt sunt ambele, niciodată unul singur. Întotdeauna trebuie schimbat ceva atât în interiorul nostru, cât și în exterior, pentru că, cel puțin parțial, ne-am ales în trecut actualul context pe baza unei lipse de auto-cunoaștere profundă și pe baza credințelor limitative și a tiparelor cu care am operat până atunci.

• Ne ajută să identificăm care sunt posibilele soluții și ce anume trebuie schimbat. Gradul de schimbare depinde de situația fiecăruia. Trebuie să schimb perspectiva asupra jobului și/sau jobul cu totul sau poate chiar cariera? Trebuie să renovez casa sau să mă mut din casa actuală sau din oraș cu totul? Trebuie să închei relația în care sunt sau să lucrez la ea ca să fie cum avem amândoi nevoie (dacă mai vreau și dacă se poate)? Odată ce am dobândit auto-cunoaștere și claritate prin tot procesul de până în acest moment, este mai ușor să identificăm ce și cât trebuie să schimbăm, pentru că acum facem alegeri și luăm decizii dintr-un loc de safety și de auto-cunoaștere și înțelegere profundă, mai ales a nevoilor pe care le avem.

• Și, în final, ne ajută cu instrumente concrete de schimbare, ca să putem implementa soluțiile. Unele transformări vin mai ușor, iar altele necesită timp și antrenament – la fel ca dezvoltarea unui mușchi prin exercițiu constant.

Vreau să subliniez că un astfel de proces terapeutic este cel care consider eu că mă ajută cel mai mult, cunoscându-mi modul în care funcționez. Nu pretind că se potrivește oricui și că ar ajuta pe toată lumea.

---

Îți mulțumesc că ai citit până la final. Aceasta a fost Partea 5 din 5. Da, chiar s-a terminat 🤭 Dacă ți-a plăcut, îți mulțumesc dacă te abonezi la newsletter, dacă dai mai departe sau dacă mă urmărești pe instagram.

De asemenea, poți comanda cartea mea, 10 ani în Carpați (carte fizică) sau Ghidul începătorului pe munte (carte digitală) dacă vrei să citești, să înveți sau doar să mă susții. Fiecare comandă mă încurajează să-mi continui munca și să evoluez. Mulțumesc!